De data aceasta uit de toată gingășia mea și de toată frumusețea sufletului meu rănit. De data aceasta las în trecut orice urmă de fragilitate.

Tu ți-ai băgat pula în alte fete în timp ce eu îți simțeam lipsa cel mai mult, în timp ce eu îmi scoteam sufletul prin cutia toracică de la cât de mult mă durea absența iubitului meu. 

Nu e corect să vorbești urât de foști, mai ales când i-ai iubit și le-ai promis veșnicii alături. Ideea în sine e că soarele pe care eu l-am iubit s-a îmbrăcat în drac și la nici câteva zile după ce m-a lăsat a futut-o pe alta. El o săruta frumos pe buze și îi plimba mâinile prin păr după care a pus-o capră și a simțit întreg universul, deși nu știu dacă era ea neapărat chiar universul, cred că mai degrabă o curvă ordinară.

Eu nu am meritat să fiu uitată așa, nu am meritat să fiu înșelată de băiatul care mi-a zis că mă iubește. Nu e o scuză că aveam două săptămâni de la despărțire, știi bine cu câtă intensitate am trăit amândoi iubirea.

Nu, de data asta eu sunt prea bună pentru tine, de data asta, în sfârșit sunt eu aia bună, aia prea bună pentru tine. De data asta TU nu mă meriți, și totul se rezumă la cât de al naibii de bună sunt eu. 

Tu ți-ai făcut-o!

 Îmi zici mie să nu mai fac niciodată ceea ce am făcut cu tine? Adică să fiu sinceră, fidelă, devotată? După tine, știi bine, îmi voi construi ziduri greu de doborât. În schimb aș spune tu să nu faci ceea ce ai făcut cu mine cu nicio altă fată, nicio altă fată, să nu o minți, să nu o înșeli, să nu o lași mai jos de toți așa cum făceai cu mine, așa cum mă lăsai pentru prieteni și când îți era greu veneai la mine să profiți de toată inocența mea ca să îți sărut rănile și să-ți umplu golurile. 

Eu acum sunt în perioadă de reconstrucție a propriei existențe, dar eu îmi voi reveni, promit. 

Ai râvnit atât de mult libertatea încât o să ajungi să-mi cauți drăgosteala în toate fetele din patul tău și îți promit că nu o să o găsești, pentru că e doar a mea și va fi a altuia. 

Mereu îmi era frică că o să-ti placă absența mea și o să mă lași, dar asta s-a întâmplat și acum știm bine că nu prețuiești ce ai avut decât atunci când nu mai ai.

– până aici ți-a fost, soare. 

Anunțuri

„Ești o ființă atât de grozavă, și bună la suflet, și fragilă, ești foarte grozavă. Ar trebui să ți se întâmple doar lucruri frumoase…” 

Mi s-a spus asta, doar că oamenii consideră că trebuie să-i ucidă pe cei fragili. 

Acum 5 luni, când m-a lăsat, am scris că îmi voi crește părul lung, voi slăbi și voi deveni mai rea cu lumea.

Parul crește, kilogramele nu mai sunt, am devenit mai rea, dar cu lipsa de viață ce fac?

De jumătate de an nu am zâmbit cu adevărat sincer și de mai mult de atât ochii mei au cunoscut doar tristețe. 

Acum că doare e un alt fel de durere. E una cu care m-am obișnuit și a intrat în mine. 

Doar că lipsa de viață e prea evidentă sau nu, se pare că o ascund chiar foarte bine.

nu e o declarație

Încă nu e ultima scrisoare, pentru că încă mai e loc de tine. Cred că totuși te-am iubit dacă după atâta suferință, atâtea kilograme date jos, atâtea nopți nedormite, atâția ochi roșii în mine încă mai e loc de tine. Ajung seara și spun că e gata, că nu mai pot, că sunt sătulă, că te las, ca peste câteva zile să te găsesc din nou acolo în inima mea, deși în mai puțin loc, totuși tu ești.

Tu nu ești un om rău, tu doar nu ești tu. Mi-ar plăcea să știu că ai nevoie de mine ca să te salvez, dar tu nu vrei să fii salvat, sau nu vrei să fii salvat de mine, sau nu ai nevoie de mine în general.

Dintotdeauna ai fost un om bun, un om care dincolo de aparențele dure ascundea un suflet curat, sincer și profund. Mi-ai împărtășit secretele tale și m-ai lăsat să-ți cunosc cele mai obscure locuri din mintea și inima ta, de aceea știu că meriți ceva mai bun decât am fost eu, și cred că aici ar trebui să te las. Ar trebui să o fac, și după atâtea încercări de a o face, încep să înțeleg că e singura scăpare pentru mine, nu pentru tine, că tu m-ai scos din inimă deja.

Te rog să te regăsești, să te cauți bine și să te uiți la tine. Te rog să faci ceea ce vrea inima ta, și ori de câte ori îți este greu, amintește-ți de brațele fostei tale iubite care încerca din toată dragostea să îți cuprindă ființa și să-ți sărute durerile. Amintește-ți că avea nevoie de cinci palme ca să parcurgă întreg ținutul spatelui tău, iar tu nu aveai decât de o palmă și mai puțin de jumătate (era o micuță), mai amintește-ți de gâdilatul vostru, de dragoste, de declarații… Știi, ea chiar credea că e sincer

Cred că tu chiar le-ai ascuns în adâncimi înspăimântătoare dacă timp de 5 luni nu te-a sensibilizat măcar o amintire legată de buburuza ta mică, pentru că nu am putut continua din cauză că simt că doare… poate e doar din cauză eu simt altfel sau chiar cu totul diferit de tine.

Nu o să ascund și nu o să declar că te iubesc. Nu știu ce simt pentru tine și mi-ar plăcea să petrec o zi cu tine după care să înțeleg că nu te mai iubesc, dar prefer să rămân în neștiință decât să merg la riscul de a afla că încă da.

Aș vrea să știu că tu de fapt te gândești la cum să mă împaci, dar știu că tu scrii la alte tipe despre cât sunt ele de frumoase. Poate totuși frumusețea asta a aparențelor merită suferințele prin care am trecut până acum (trebuie să fie al naibii de frumoase, pentru că eu al naibii de mult am suferit).

Fostele astea de la filo care se tot lungesc cu textele și îți dau importanță enormă.

Nu e o scrisoare de dragoste și nu e nici măcar o declarație. Este doar un gând pe care nu cred că voi avea curajul de a ți-l trimite, pentru că în fond nu ai nevoie de cuvintele mele.

Luptă pentru ce vrei tu și sper să nu uiți de aspirațiile, visurile și oamenii pe care îi iubești.

-o fostă buburuză unui fost soare

E mai ușor să cumperi ceva nou decât să repari.

E mai ușor să începi o relație nouă decât să lupți pentru a ta

Cred că trebuie să las din tine în toamna asta rece ca spiritul tău. 

Pentru că nu, tu nu o să lupți pentru mine, iar eu pur și simplu pentru ochi frumoși nu mă pot întoarce la tine.