Cred că povestea mea de groază începe cu absența ta. Mereu am știut asta, acum trăiesc asta. 

Să știi că cea mai puternică durere a fost cand mi-ai zis că nu mă mai iubești și când mi-ai demonstrat că poți trăi fără mine, că în fond, ceea ce am trăit noi nu are importanță pentru tine și că orice fată îmi poate lua locul… Și tu ai fost ăla care mi-a zis odată că nu sunt ca celelalte fete. Da, eu nu sunt..  eu sunt mai rău de atât. Sunt al naibii de nebună… nebună rău.

Doar că eu într-o zi totuși o să te las să pleci din mine. Și o voi face din tot sufletul, cu întreaga mea ființă, la fel cum cândva te-am iubit, la fel te voi neiubi. 

Și eu de fapt te-aș fi putut iubi sincer, puternic și veșnic… Dar tu ai ales dragostea alteia… La fel aș fi făcut și eu în locul meu, aș fi ales dragostea altuia decât a ta, la un moment ajunsă săracă…

Și iată așa se trece de la iubire la ură. Când unul calcă tot ce a fost și mai aruncă și cu bolovani în tine.