nu e o declarație

Încă nu e ultima scrisoare, pentru că încă mai e loc de tine. Cred că totuși te-am iubit dacă după atâta suferință, atâtea kilograme date jos, atâtea nopți nedormite, atâția ochi roșii în mine încă mai e loc de tine. Ajung seara și spun că e gata, că nu mai pot, că sunt sătulă, că te las, ca peste câteva zile să te găsesc din nou acolo în inima mea, deși în mai puțin loc, totuși tu ești.

Tu nu ești un om rău, tu doar nu ești tu. Mi-ar plăcea să știu că ai nevoie de mine ca să te salvez, dar tu nu vrei să fii salvat, sau nu vrei să fii salvat de mine, sau nu ai nevoie de mine în general.

Dintotdeauna ai fost un om bun, un om care dincolo de aparențele dure ascundea un suflet curat, sincer și profund. Mi-ai împărtășit secretele tale și m-ai lăsat să-ți cunosc cele mai obscure locuri din mintea și inima ta, de aceea știu că meriți ceva mai bun decât am fost eu, și cred că aici ar trebui să te las. Ar trebui să o fac, și după atâtea încercări de a o face, încep să înțeleg că e singura scăpare pentru mine, nu pentru tine, că tu m-ai scos din inimă deja.

Te rog să te regăsești, să te cauți bine și să te uiți la tine. Te rog să faci ceea ce vrea inima ta, și ori de câte ori îți este greu, amintește-ți de brațele fostei tale iubite care încerca din toată dragostea să îți cuprindă ființa și să-ți sărute durerile. Amintește-ți că avea nevoie de cinci palme ca să parcurgă întreg ținutul spatelui tău, iar tu nu aveai decât de o palmă și mai puțin de jumătate (era o micuță), mai amintește-ți de gâdilatul vostru, de dragoste, de declarații… Știi, ea chiar credea că e sincer

Cred că tu chiar le-ai ascuns în adâncimi înspăimântătoare dacă timp de 5 luni nu te-a sensibilizat măcar o amintire legată de buburuza ta mică, pentru că nu am putut continua din cauză că simt că doare… poate e doar din cauză eu simt altfel sau chiar cu totul diferit de tine.

Nu o să ascund și nu o să declar că te iubesc. Nu știu ce simt pentru tine și mi-ar plăcea să petrec o zi cu tine după care să înțeleg că nu te mai iubesc, dar prefer să rămân în neștiință decât să merg la riscul de a afla că încă da.

Aș vrea să știu că tu de fapt te gândești la cum să mă împaci, dar știu că tu scrii la alte tipe despre cât sunt ele de frumoase. Poate totuși frumusețea asta a aparențelor merită suferințele prin care am trecut până acum (trebuie să fie al naibii de frumoase, pentru că eu al naibii de mult am suferit).

Fostele astea de la filo care se tot lungesc cu textele și îți dau importanță enormă.

Nu e o scrisoare de dragoste și nu e nici măcar o declarație. Este doar un gând pe care nu cred că voi avea curajul de a ți-l trimite, pentru că în fond nu ai nevoie de cuvintele mele.

Luptă pentru ce vrei tu și sper să nu uiți de aspirațiile, visurile și oamenii pe care îi iubești.

-o fostă buburuză unui fost soare

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s